Val de lumină

M-am îndrăgostit de un bărbat din altă lume. Din lumea mea. Lumile noastre s-au intersectat într-o secundă de graţie şi acum coincid. Doar când îl gândesc şi sângele dansează în jurul inimii, răsfirat ca o harfă. Încă dinainte să ne ştim, plănuiam şi înfăptuiam paralel întrevederi secrete cu arborii, cu nălucirile păsărilor zburând prin anotimpuri, cu aştrii cusuţi cu fire aurii pe bolta ce-o-mpărţim, cu soarele revărsat peste noi ca un glob incandescent. În somnul meu profund, nepământesc, în nepăsarea liniştii cereşti, îi mai văzusem chipul undeva, i-am adulmecat mirosul înfipt în carnea mea ca un cuţit. Îl port în suflet ca pe-un vas de preţ, ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi, pe buze ca pe un fagure plin, pe sânii albi şi grei ca pe o salbă nevăzută, îl port adânc în vis...Îi rostesc numele încet, tandru, ştiu că mă aude şi o petală îi mângâie umărul. Sufletul meu ca un vis plutitor îl atinge, în jurul pământului, între nelinişti, mă rosteşte cu inima şi totul devine lumină, trupurile ni se topesc armonios într-un amestec de culori şi licori şi senzaţii, compunem un pastel desenat pe cerul albastru cu degetele-mpreunate în căutarea lor frenetică...M-am îndrăgostit de un bărbat cu care mă ştiam demult, acum ne-am regăsit, ne trăim minunea întâlnirii, atunci când trece pe sub geamul meu îi zâmbesc luminos, deschizându-i ferestrele sufletului, îmi las mâinile într-ale sale şi ochii prinşi în privirea lui către mine, mă strâng în braţele lui şi mi-e bine. Îl învăţ ca pe o carte ce mi s-a deschis, paginile se întorc de la sine, fără a fi luate de vânt, şi el mă învaţă, petală cu petală, răsuflarea noastră e magie. Sunt îndrăgostită de Val de lumină.