Organ and Strings

Tu ştii că-ntre picioarele mele se află poarta stelară prin care, o dată ce pătrunzi, treci într-un tărâm mirific, paradisiac, lucrurile, fiinţele şi timpul rămân în urmă, e doar cerul deasupra şi eu dedesubt, iar tu, la mijloc, între mine şi stele, ai vrea să te înalţi într-un zbor nelumesc, să te desprinzi de tine şi să priveşti cum ne răsfăţăm în patul de mătase, ai vrea şi să plonjezi în valurile cate te cheamă şi să te pierzi pe fundul oceanului până te vei regăsi în ochii mei. M-ai sărutat îndelung, m-ai înduplecat să-ţi deschid poarta galactică şi acum mă sfredeleşti ca un picamer de nestăvilit, iar eu îţi strig, râzând, “babe, you are the hub of the universe!”...e încă întuneric şi mă lărgeşti în cercuri pentru a face lumină, te afunzi până-n plăsele şi te opreşti pentru o clipă, e linişte şi ţi-ai lipit inima de inima mea, ritmurile ni se unesc într-o armonie deplină, te mişti lent, înăuntrul meu, zbuciumul începutului s-a transformat într-o simfonie feerică, iar tu îmi scrutezi adâncurile cu o lanternă mobilă care se plimbă imperceptibil prin valurile oceanului, totul e luminos şi la vedere, acum îmi ştii pe de rost gândurile, visele, întrebările, răspunsurile, mirarea, lacrimile, zâmbetul, viaţa mea pulsează pe vârful cuţitului pe mi-l intingi în carnea firbinte, îl tragi afară şi mi-l aduci pe buze, îmi scrii cu gustul tău înmuiat într-al meu dorinţele tale, speranţele, cu cerneala vieţii vărsată în mine ca-ntr-o călimară pe care o închizi cu un sărut, sărutul tău mă arde iar eu sunt o carte vie în care te impregnezi, acum strălucesc şi ochii mei aruncă scântei şi îţi şoptesc, te ştiu, eşti adânc în mine ca semnul de carte închis între pagini de viaţă...