sâmbătă, 24 aprilie 2010

Zbor de noapte

Aseară am mers la o petrecere. Am purtat o rochie cu corset brodat, încheiată la spate într-un şiret terminat cu o panglică verde, ca de smarald, de care dacă ai fi tras uşor, întreaga rochie s-ar fi destrămat pe dată. Eu nu prea port rochii scurte, dar asta e chiar flagrantă, farmecul ei constă în faptul că se termină acolo unde începe banda adezivă a dresurilor cu care am asortat-o, dacă las descoperită porţiunea asta dantelată de pe pulpe, ştii sigur că mi-am răsucit pe picioare trandafiri căţărători, culeşi dintr-o grădină parfumată, încolăciţi într-o spirală interminabilă, doar bănuită pe sub volanele ademenitoare. Am ieşit pe terasă şi mi-am aprins o ţigară, am privit cum urcă fumul spre cerul pe care-l împărţim, poate şi tu, în alt ceas, în alt colţ de lume priveşti aceeaşi stea sub care zâmbesc eu acum, respirându-te, plină de tine, cu tine, din boxe lady Gaga anunţă postmodernist cum e ea the bad romance, iar eu las în urmă lumea şi-mi scot trandafirii căţărători, de pe picioare, îi împletesc într-o funie de mătase pe care o agăţ de un colţ strălucitor de stea şi mă ridic în aer, tot mai sus de pământ, uite, dansez răsucindu-mă ca o liană şi mă înalţ, mă legăn deasupra oraşului, plutesc peste mări, sunt luminate şi limpezi de pot vedea colierele de mărgean înşirate în vitrine acvatice, un căluţ de mare trage după el vagoane înşirate din scoici spiralate, îmi trec degetele pe suprafaţa apei şi oglinda se tulbură în valuri mici, rochia mea s-a umflat ca un balon colorat care mă poartă prin aerul rece şi albastru al nopţii de primăvară, ating în zbor un arbust de magnolie şi culeg o floare ca o cupă rozalie, mi-o prind la ureche, ţi-o voi arunca în treacăt, pe la geamul tău, să-ţi aduc primăvara mai devreme, nimeni n-a ştiut că am dispărut discret, pentru o vreme, într-o călătorie prin lumea viselor, până la tine, am revenit pe pământ desculţă, am fost întrebată cum de am pulpele tatuate iar eu am răspuns că mi s-au imprimat trandafirii pe care i-am scos când m-am căţărat pe ei până la tine, n-au înţeles, dar mi-au zâmbit, se vedea bine că am un secret al meu, pecetluit cu gânduri, cuvinte, dorinţe, şoapte, arome, îmbrăţişări, esenţe strecurate în inimă şi pe sub rochie...

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu