miercuri, 7 aprilie 2010
Decadence is my natural freshness...
Există o latură atavică a personalităţii mele, transmisă din familia mamei, moşieri, latifundiari deposedaţi de un regim pe vremea căruia au avut neşansa să existe şi să-şi vadă averile şi rangul detronate peste noapte, moştenesc un sentiment al apartenenţei la statut şi un spirit al posesiunii care mă salvează de la a cădea pradă lasitudinii şi spleen-ului, când simt că mă pândeşte depresia mă urc în maşină şi mă duc să-mi inspectez domeniul, care, deşi infim în comparaţie cu hectarele de pădure şi terenurile arabile date în arendă fiindcă sunt prea departe de casă, reconstituie un pic din atmosfera de plenitudine care dă valoare fiefului meu personal. Îmi place să regizez petrecerile găzduite în casa asta de la marginea pădurii, ca la orice spectacol unii dintre invitaţi sunt mai retraşi, joacă rolul de spectatori, alţii întreţin atmosfera şi sunt foarte dinamici, dar eu sunt matroana, proprietăreasa, fetiţa asta cuminte cu codiţe si fustiţă colorată, pe care-ai crede-o cu capu’n nori, după ce se retrag toţi, istoviţi de dans şi hohote de râs, o să te aştept lângă zidul casei, o să-mi scot papucii şi-o să te iau de mână în adâncul pădurii, o să te implor să-mi legi mâinile cu cătuşe de flori şi să mă ţintuieşti de vreun copac pe care-l voi îmbrăţişa în lacrimi şi zâmbete, mă vei explora fără grabă, la început, doar avem toată noaptea înainte, doar voi zâmbi în joacă, nu-ţi răspund încă, mai răsfaţă-mă cu săruturi uşoare pe gât, pe umeri şi în cercuri abia definite sub sâni, muşcă-mă umed şi şoptit în ureche şi-abia atunci voi începe să te cer, să mă unduiesc şi să mă arcuiesc sub tine, depărtează-te un pic ca să-mi vezi dorinţa în privire şi pe sfărcurile înmugurite subit, mă voi lăsa în jos, pe trunchiul care mă susţine complice, cu genunchii depărtaţi sub fusta umedă, nu vei şti dacă e de la picăturile de rouă sau de la buzele mele dilatate şi pofticioase, va trebui să guşti ca să afli, atunci îmi voi încolăci braţele de gâtul tău şi mă vei ridica pătrunzându-mă ferm şi tot, îmi va plăcea să simt cum te adânceşti, jur că nu mă voi opune, te voi lăsa să guşti plăcerea de a muşca din mine ca dintr-o piersică zemoasă cu miezul dulce şi cărnos, mă voi trage înapoi cât să te ademenesc şi să tânjeşti să te înfigi mai adânc, te voi lăsa să te joci înăuntru şi să te mişti în voie, eu voi lua forma ta şi mă voi deschide doar pentru tine, ştiu toate jocurile, baby, ţi le promit şi pe cele tandre şi lente şi pe cele mânjite de instincte şi fantezii, adevărul e că mă voi linişti doar cu tine înăuntru, ah, va trebui să mă cuminţeşti destul de des!...inima o să-mi coboare-ntre picioare, baby, când mă voi iubi cu tine, ţi-o voi dărui, o vei simţi pulsând pe buzele tale, pe degete, inima mea e o bombă cu ceas ferecată între picioare de păpuşă de lut, vei exploda dezamorsându-mă pe mine, doar că fire invizibile mă vor reconecta mereu la tine, dezastrul e iminent, sunt deja minată, păşeşte cu grijă, hei, ba nu, lasă, o să-ţi arăt eu pe unde să mergi, sau, mai bine, descoperă tu, şi dac-ar fi să explodăm o vom face împreună, promit, sau cum spun englezii cross my heart and hope to die (with you inside..again...and again...)
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu