Contradicţii

Iar m-am înecat. Mult mai adânc. Parcă mi s-ar fi făcut o anestezie locală, văd, aud, însă am simţurile paralizate, nici nu mai ştiu când am început să mă deformez în halul ăsta, ba da, ştiu, începusem mai demult dar întâlnirea cu tine mi-a accentuat declinul, când sunt tristă şi singură fac eforturi uriaşe să nu pun mâna pe telefon, ne-am relua replicile firesc, de la ultima ta întrebare la care încă nu ţi-am răspuns, niciodată nu eşti aici când am nevoie să mă ajuţi să nu mă pierd, recunosc că am ajuns la fel ca tine, dar n-am chef să afli, m-ai ruga să mă întorc şi iar m-ai diseca, încercând să-mi înlocuieşti inima. Aşa că n-o să-ţi spun, pentru nimic în lume, doar că, orice-aş face, tot prizoniera ta rămân, am de ales între tine, sticla de whiskey, ceilalţi, bărbaţii de la care sper să mă apropie şi care mă îndepărtează tot mai mult, astea sunt variantele cu care mă ademeneşti, doar că eu mai am una, de rezervă, mă aleg pe mine, chiar dacă devin tot mai însingurată...sunt doar un fluture prins în insectar, între cadrele unui tablou cu natură aproape moartă, se întâmplă să mai tresar uneori, cu o bătaie scurtă de aripi, ca semn de viaţă care încă respiră, doar o licoare fermecată, de chihlimbar sau rubin mă poate trezi din inerţie şi-mi mai stârneşte interesul şi simţurile, în rest...tăcere...

Totuşi, te înşeli, mă străduiesc să te extirpez, eşti ca o tumoră pe care n-am localizat-o încă, de-asta scriu, vei ieşi tu singur la suprafaţă, nu vei rezista să nu-mi dai târcoale, iar când vei apărea, o să-ţi spun, plângând de bucurie, ştii ce, m-am îndrăgostit de cineva care nu-ţi seamănă...