3D Movie

13.04.2010, 22:50

Dau secunda înapoi la rascrucea de unde alege să ne unească ori să ne despartă. Stă suspendată de gâtul clepsidrei, cât nu se scurge încă nu ştim dacă ne va înfăţişa adevărul ori falsitatea, ezitarea, disimularea sub masca jocului, suntem pe două colţuri de lume, ne apropiem cu fiecare pas, eu mă îndrept spre tine fără a gândi la ceva iar tu deja ştii dacă mă vrei pentru o secundă risipită în aburul de seară ori pentru ore, zile, timp, de-asta nu-mi spui încă nimic despre tine, aştepţi secunda de după, atunci probabil că vei face o reverenţă şi te vei prezenta cu adevărat, ştii, eu sunt...acesta, nu...acela sau, poate că nu voi fi deloc importantă şi vei dispărea fără să te cunosc, tu aştepţi secunda dar eu o trăiesc, e ceva ce nu se leagă, ceva ce nici nu mă îndepărteză nici nu mă apropie de tine, te îndoieşti de mine fiindcă te îndoieşti de tine iar eu simt, secunda magică s-a rispit în timp ce te-ai gândit la ea, cât ai rostit tu cuvântul „secundă” secunda a murit fără să ştii, strivită sub povara gândului şi a incertitudinii, tu vrei să-ţi dovedeşti, în timp ce eu cred în ceea ce ştiu pentru că simt, cuvintele mele sunt trăirile mele, la început eu am fost un cuvânt iar tu ai ales să rămân un cuvânt...mă vei uita...EU am fost SECUNDA ta, am curs deja prin gâtul îngust şi lacom al clepsidrei, nu m-ai ţinut la suprafaţă, n-ai întins mâna să mă ajuţi să nu mă pierd, nu mă voi amesteca niciodată cu restul firelor de nisip, când ploaia sau lacrimile sau valurile vor spăla ţărmul, plaja se va umple de melci strălucitori şi casanţi, scoici imperfecte şi ciobite, poate un trecător se va plimba într-o seară fără grabă, atent şi va culege o perlă eşuată pe ţărm, îi va curăţa nisipul cu o mângâiere şi perla va deveni ea însăşi clepsidra în care secundele nu se vor scurge, ci se vor aduna pentru a se compune în timp, timpul în trăiri, trăirile în memorie...azi a plouat şi urmele paşilor noştri s-au şters neştiute, nimeni nu va şti cât de preţioşi mi-au fost paşii cu care te-ai apropiat şi te-ai îndepărtat de mine...tu nu ai fost o secundă în timpul meu, ci timp în secundele noastre..

Iată de ce:

Îţi privesc pantofii şi-ţi spun: „Pantofii tăi sunt negri.”
Mă priveşti şi-mi spui: „Nu, pantofii mei sunt albi.”
Te privesc şi-ţi spun „Bine, pantofii tăi sunt albi.”

Te privesc şi-ţi spun: „Numele tău e altul.”
Mă priveşti şi-mi spui: „Nu, numele meu e acesta.”
Te privesc şi-ţi spun: „Bine, numele tău e acesta.”

Te privesc şi-ţi spun: „Tu nu eşti. Nu vrei să fii.”
Nu mă priveşti şi-ţi spui: „Nu sunt. Nu vreau să fiu.”

Absenţă e tot ce văd. Ţi se oglindeşte în ochi.
Absenţă e tot ce aud. Ţi se şopteşte timpul în glas.
Ai căutat o floare şi ai găsit un fruct.
Ai căutat un izvor şi ai găsit o mare.
Ai căutat o femeie şi ai găsit un suflet –
Şi eşti dezamăgit.

Cei care cred
că frumuseţea-i un fruct
în care să-ţi înfigi dinţii,
Cei care cred
că frumuseţea-i o floare
pe care s-o sufoci mirosind-o,
Cei care cred
că frumuseţea-i o victimă
pe care s-o zgâlţâi de umeri...
Nu voi vorbi despre ei
şi neştiuţi vor pleca.
Eu spun că frumuseţea-i un fulg de nea.
Nu sufla lacom, că îl ucizi.

Acesta este scenariul anticipativ al unei întâmplări nederulate încă. E prefigurarea a cum nu ar trebui să se întâmple. Atâta vreme cât secundele vă aparţin, nu le irosiţi magia. Aveţi şansa de a developa filmul, de a-l accelera sau încetini până la secvenţa întâlnirii. Puteţi tăia sau adăuga replici, decoruri. Fără trucaje. Secunda e magică, un cuvânt sau un gest greşit şi nu se mai întoarce.