Pasaj de raţe sălbatice în cremă de whiskey

Ne întorceam de la o petrecere. Ca de obicei, spre dimineaţă, eu eram ameţită de dans. Niciodată n-am ştiut dinainte cine dădea petrecerile acelea orgiastice la care mă târai ca pe un trofeu în urma carului de luptă, mă aruncai pe ringul de dans şi mă priveai fantezist, cum mă contorsionam ca o bacantă pe ritmuri delirante. Cu o zi înaine îmi cumpăraseşi o rochie din mătase naturală, eu îmi descurcam părul în oglindă, ai intrat în dormitor şi ai aruncat-o pe pat, rochia a plutit un pic, diafan şi s-a aşezat cuminte între perne, era fabuloasă, lungă până-n pământ, cu un imprimeu ca de Art Nouveau, cu orhidee şi crini pastelaţi prinşi în mozaic de vitraliu pe un cer indigo, transparentă şi desfăcută pe laterale până spre coapse, oricât de fini şi minusculi chiloţi aş fi purtat tot li s-ar fi văzut linia prin mătasea străvezie, aşa că am renunţat să mai iau ceva pe mine, spre sfârşit am dansat cu V., îl văzusem de câteva ori la cabana de vânătoare, avusesem câteva conversaţii scurte şi extrem de sintetice, într-un moment în care nu aveam nimic de scris la mine îmi oferise un stilou care valora cât un salariu minim pe economie, a insistat să-l păstrez, l-am întrebat cine e amfitrionul petrecerii, am aflat că un medic din anturajul vostru îşi inaugurase o clinică într-unul din cartierele rezidenţiale şi că sărbătorea evenimentul, eu zâmbeam concentrată, un pic ironic, mi-am împletit palmele confortabil şi leneş pe ceafa lui, începeam să obosesc, mă simţeam ca în discotecile din adolescenţă, când când eram pipăită timid în timpul câte unui blues, „după ce că eşti extrem de feromonală nici n-ai chiloţi pe tine, peste două săptămâni plec la Budapesta, vino cu mine, ştii bine că n-o să te ia de nevastă decât dacă-i faci un copil, iar tu n-o să-i faci fiindcă n-ai de gând să rămâi cu el, ce dracu cauţi tu printre noi, te-am mirosit că eşti pur sânge, ce vrei tu de fapt, nu te interesează banii lui, la petreceri nu eşti prea trează, copil nu-i faci ca să-l legi, spune-mi cu ce te-aş putea motiva ca să-mi oferi din timpul tău, aş vrea să mă bucur mai mult de compania ta...”Aşa l-aş fi dat în pizda mă-sii, dar n-aveam chef de subtilităţi, „... chiar, ce m-ar motiva, uite, când mai mergeţi la vânătoare împreună next time, să-mi aduci pielea cu nestemate a cerbului fermecat şi-ţi promit că te las să mi-o tragi o dată scurt, în picioare, hai, şi-acum pupă-mi mâna şi ia-o pe nevastă-ta la dans, vreau să m-aşez pe genunchii iubitului meu, să verific dacă e vremea pentru o erecţie de zile mari, au revoire, ma chérie!”...„eşti incorigibilă, săru’mâna, data viitoare ia-ţi chiloţi pe tine, că fac dracu’ vreun stop cardiac, măcar să apuc să-mi fac testamentul...”
Plecasem pe la trei, la braţul tău, între timp plouase, şoseaua era udă, pe la jumatea drumului ai oprit, aveai chef să fumezi, te-ai rezemat de capotă şi ai aprins o ţigară, eu am coborât împleticindu-mă, târam rochia după mine, îmi lăsasem sandalele în maşină, jarul roşiatic al ţigării părea un licurici de serviciu, care legăna felinarul minuscul pe cerul nesfârşit, „ce ţi-a promis boul ăla?!, aşa-mi venea să-i fut una şi să-l las lat acolo, să-i fi zdrobit mâinile alea libidinoase de şpăgar şi labagiu!..”...am râs încet şi trist, „ ce să-mi promită, pietrele preţioase de pe pielea cerbului fermecat din pădurea aia în care mergeţi voi la vânătoare...”, m-am ridicat pe capotă şi am ajuns în spatele tău, te-am încolăcit cu picioarele şi ţi-am ridicat cămaşa, mi-am plimbat palmele pe spatele, ardea ca o sobă încinsă, mi-am lăsat bretelele în jos şi mi-am lipit sânii de tine, i-am ridicat şi i-am coborât, i-am strivit şi i-am depărtat în timp ce mă jucam cu degetele de la picioare pe şliţul neîncăpător dintr-o dată, te-ai întors şi m-ai ţintuit de păr răstignită pe capotă, m-ai pătruns lent, până la jumate, apoi ai aşteptat, privindu-mă în ochi, ştiai că-mi place să te prind ca într-un cleşte şi să te trag înăuntru tot, să mă vezi luptându-mă sub tine pentru clipa mea de fericire beată, mi-ai tras rochia de pe mine în spasme sacadate, mă mişcam ca în transă, lasciv şi haotic, gustam fiecare alunecare a ta în mine, îţi experimentai săruturile şi muşcăturile pe fibrele mele care se modelau sub atingerea ta, fiecare nerv pulsa frenetic, îmi sorbeai lacom porii deschişi, braţele mele fragile căutau ca prin vis gâtul tău pe care îmi plimbam degetele confuz, incoerent, dezorientat, îmi doream o eliberare explozivă cu tine răbufnind înăuntru, am văzut ca prin ceaţă cum rochia mea dansează prin aer, luată de o pală de vânt rece, am vrut să strig şi mi-ai astupat gura cu un sărut înfometat, am simţit cum ne-am amestecat într-o muşcătură cu sânge subţire, rochia se ridica tot mai sus şi mai departe, râdea ca nebuna, îmi făcea semne, cu mânecile dirijate de un păpuşar pus pe şotii, am apucat să văd cum se duce către stufărişul de pe marginea lacului, creşteai fierbinte şi împietrit în mine, am strigat râzând, „ah, iubitule, rochia mea fuge”, tu nu te-ai uitat, erai orbit de sexul meu strălucitor, „dă-o-ncolo, şi dacă ne-ar invada extratereştrii nu m-aş desprinde de tine-n secunda asta, îţi iau mâine alta, hai, fii cuminte şi taci...”, nu mă mai împotriveam, eram paralizată şi mă desprinsesem de gâtul tău, în timp ce sexul meu era mitraliat în neştire, ne-am înlănţuit într-un orgasm apocaliptic, am ţipat uşor sub cerul dimineţii şi cerul s-a crăpat din nou într-o ploaie de vară... ai pornit maşina, eu eram goală din cap până-n picioare, „bine că ai sandale, ai râs, o să opresc la o benzinărie, sigur îţi găsesc un tricou, măcar”. Îmi strânsesem genunchii în palme, mi-am mângâiat sânii zambind, am vârât mâna dreaptă între picioare, degetele au alunecat de la sine, ai tras de volan, „nu fi nebună, nu mă pot concentra la drum, hai să ajungem totuşi acasă azi”...„dar n-am făcut nimic, doar mi-e frig”, ţi-am şoptit mincinos, am ajuns la o benzinărie şi te-am aşteptat cuminte în maşină, te-ai întors peste câteva minute în fugă, „iubito, n-o să-ţi vină să crezi, dar n-am găsit nimic de îmbrăcat, tot ce pot să-ţi ofer e acest prosop de baie cu care să-ţi acoperi farmecele de zeiţă până nu mă răzgândesc să te las aşa despuiată şi frumoasă...ia uite ce scrie pe el, AFTER SEX TOWEL, ei, să nu zici că n-au toate lucrurile rostul lor, ăsta pe tine te aştepta, cred că rochia ta va fi pescuită de vreunul care după ce-o să râdă ca lumea ori o vinde ori i-o dă nevestei să facă din ea cârpe de şters geamurile, cine crezi că ar purta aşa ceva prin locurile prin care ai pierdut-o?!...”