Mi-am promis aseară că azi voi îmbrăca o rochie cu flori, chiar de-ar fi să plouă. Iată că plouă, privesc îndelung cum se schimbă culoarea cerului şi cursul vieţii de la o oră la alta, sunt singură, pe o terasă, într-o dimineaţă ploioasă de primăvară mofturoasă, cu ţigara aprinsă, contemplând reflexele culorii de chihlimbar din paharul cu whiskey, descifrez figurine ce trăiesc o clipă şi-apoi se topesc în lichidul gălbui, nările mi se dilată uşor când trag din ţigară cu ochii închişi, orice mascul cu simţurile în trecere ar fi gelos pe buzele mele îmbibate în alcoolul amărui, iar eu agonizez mut, Doamne, cum îmi moare sufletul în dimineaţa asta crud de vie, mă gândesc că nu ştim unii de alţii cât suntem de vii încă...m-ai găsi admirabilă şi te-ai îndrăgosti definitiv de mine de-ai avea inspiraţia să treci pe aici, iar dacă secunda mea de dor s-ar întâlni cu secunda ta de revelaţie, ne-am intersecta şi ne-am amesteca intens până ne-am topi unul într-altul şi Dumnezeu ar zâmbi fericit că uite, ăştia doi cred în mine prin iubirea lor!