La petite mort

Îmi curge veninul prin vine: gros şi fierbinte – un nectar virulent din care tu, de bună seamă vei gusta, o dată doar. De e mai mult otravă, nu-ţi fie teamă, e parfumul sângelui mustind în cupe la ospeţele nocturne; sub clar de lună picurând la rădăcini de flori, pentru florile moarte...cum mai miroase fumul a pustietate!...viscoleşte sfârşitul de iarnă cu nori de cenuşă prin noi şi-mi vine să mă-ngrop în ulcele de lut, adânc, mai adânc. Să fiu şi eu aşa, căci florile târzii au acelaşi gust de pământ plouat, de rădăcini amare, de-nceput de viaţă!...şi când mă uit în oglindă văd lutul crăpat în obrajii mei, crengi uscate trosnind mai jos, sub ochii de pietre...îl simt. Bine acuns, undeva în mine, într-un loc nevăzut, nu mi-l pot scoate din suflet. Amantul meu fugar mă torturează-n fiecare clipă, iar eu ştiu că de goana după chipul lui mă voi sfârşi. Că, de frumoasă eşti frumoasă, femeie amară, mi-a zis, dar fără rădăcini şi cele ca tine nu sunt ale bărbaţilor de pe pământ, tu vei tânji ca roua dimineţii să-ţi limpezească ochii şi parfumul meu de ploaie să-l simţi în tine mereu!...am ştiut atunci că s-a rupt ceva din mine şi că m-a legat de el pe toată viaţa. Şi nu e iubire. Şi nu-mi spune niciodată cuvinte frumoase, nici nu m-alintă cu mângâieri tandre, dar ochii lui mă ard şi fug cu flăcările-n tălpi să caut ploaia să le sting, iar când mă uit în cer după ea nu văd nimic...aşa mă lasă oarbă mereu, între apă şi foc, să nu ştiu eu încotro să mă-ndrept. Că mi-a întors ochii de la lume spre mine şi mi-a lăsat în ei câmpiile proaspete şi ude şi florile scânteind în raze de soare...şi el acolo, în iarbă, cu faţa spre cer...abia acum văd că a fost cu mine şi chipul lui sunt eu. Am fost tot timpul timpul meu şi n-am ştiut...dar nu-i nimic, am încă vreme să iubesc...Doar că nu ştiu să fac sex. Nici dragoste nu ştiu să fac. Doar mă fut. Cu ochii închişi, ca să nu ştii că mi-e frică de moarte, de-asta aleg să mor cu tine de mai multe ori pe zi sau pe noapte, ne repetăm moartea muşcând din viaţă, sunt egoistă, recunosc că vreau să sorb toată viaţa din tine, să mă umpli până mă-nec şi să am nevoie să ies la suprafaţă, atunci doar te privesc în ochi, strălucind, ca să te poţi vedea în mine, deci, baby, hai să ne îndrăgostim, să ne iubim, dar să ne futem!